Născută la data de 18 februarie 1991, în localitatea Rupea din județul Brașov, și adoptată apoi de o familie străină după numai 3 luni de viață. O tânără de origine română își caută acum părinții biologici în speranța că va avea posibilitatea să-i cunoască într-o bună zi.
Pentru a fi ajutată în acest sens, femeia a făcut un apel prin intermediul paginii Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”. Rugându-i pe cei care văd mesajul și pozele ei să le distribuie cât mai mult pentru a ajunge la familia ei sau la cine ar putea să-i cunoască părinții.
Adoptată din România la numai 3 luni după naștere, o tânără își caută cu disperare părinții biologici
„Numele meu la naștere era ÖTVÖS ESTERA. Numele tatălui meu este ÖTVÖS LASZLO. Numele mamei mele natale este KALO VIORICA. M-am născut în RUPEA, JUDEȚUL BRAȘOV, pe 18 februarie 1991 și am fost adoptată și adusă în Canada în mai 1991.
Din actele de adopție reiese că mama mea natală ar avea 67-68 de ani aproximativ acum. Iar tatăl meu natal 78-79 ani aproximativ acum”, a transmis tânăra.
„Am apelat la dumneavoastră pentru ca să ii găsesc. Mi-aș dori foarte mult să ii cunosc. Vă rog mult să îmi DISTRIBUIȚI anunțul cât mai mult în speranța că îmi voi putea cunoaște familia. Dacă aveți informații vă rog să scrieți în privat paginii. VĂ MULȚUMESC foarte mult!!”, a mai adăugat ea.
Peste 1.000 de copii români adoptați în anii 90 în străinătate, și-au regăsit familiile biologice. Toți cu ajutorul paginii de Facebook „The never forgotten children of Romania“ – „Copiii niciodată uitaţi ai României“.
Mi-aș dori foarte mult să ii cunosc
Pagina a fost înființată de o româncă stabilită în Irlanda, care la rândul ei și-a căutat frații timp de 26 de ani. În cei cinci ani de existență a paginii, în jurul ei s-a format o veritabilă comunitate.
Recent, membrii acestui grup s-au mobilizat și au cumpărat o casă pentru șase fetițe din județul Giurgiu. Care riscau să fie despărțite de mama lor din cauză că nu aveau locuință.
În 1990, pe când avea13 ani, Ileana Cunniffe Băiescu a fost luată de o mătușă din Câmpina, în vacanța de vară. Erau nouă frați în familie și un al zecelea era pe drum. Dar când s-a întors acasă, șase dintre ei nu mai erau.
În acea vară, frații ei au fost dați spre adopție unor familii din străinătate. Fetița de atunci a suferit teribil și nu vorbește ușor despre acest episod. Nu vrea ca această poveste să fie despre ea, ci despre sutele de oameni pe care i-a ajutat în ultimii cinci ani.
Dragos Bucur a povestit cum a decurs adopția fiicei sale de etnie romă. Roxana India este cel de-al treilea copil al cuplului. Actorul a povestit la „În fața ta” cum a decurs adopția. Actorul a comentat problema discriminării în România. „Din 12 familii, 11 nu voiau să audă de un copil de etnie romă,” a declarat Dragoș Bucur.
-Simțiți problema asta a discriminării în România?
Dragoș Bucur: Personal, nu am simțit-o.
-Există?
Dragoș Bucur: Evident. Știți că fetița noastră mijlocie, Roxana India, este de etnie romă. În timpul procesului de adopție, există niște întâlniri de grup, unde vin mai multe familii și discută. Din 12 familii, 11 nu voiau să audă de un copil de etnie romă. Nu voiau să audă, au scris pe hârtie nu vrem copil de etnie.
-V-a fost greu în acest proces de adopție?
Dragoș Bucur: Nu, e foarte simplu. Asta e iar o problemă falsă care se vehiculează în presa din România.
-A fost simplu pentru că era un copil care nu era dorit de alții?
Dragoș Bucur: De asta a fost simplu, cei care spun că e foarte complicat au niște cerințe greu de îndeplinit. Ei vin și scriu pe foaie: vreau un copil blond, cu ochi albaștri, de sex feminin, între 6 luni și un an și două luni, născut în zodia Leu, fără să exagerez, din tată intelectual, mamă studentă, născut în Muntenia, evident că e greu așa.
