Mihai Leu, viață de campion! A fugit din România comunistă ascuns în TIR, a învins cancerul și nu a renunțat la sport

Povestea de viață a lui Mihai Leu ar putea deveni un scenariu de film. Fostul luptător s-a născut pe 13 februarie 1968 într-un mediu sportiv. Tatăl său, Nicolae, a fost campion național la viteză pe circuit și vicecampion național la viteză în coastă. Parcursul său nu a fost unul ușor, însă nu a renunțat niciodată, s-a dedicat carierei și a muncit pentru a deveni din ce în ce mai bun.

Mihai Leu și-a început aventura în box în 1977. Cel care l-a îndrumat pe acest drum a fost bunicul său.

„Sportul l-am început când aveam patru ani. Am mers la înot la Reșița. După câțiva ani ne-am mutat la Hunedoara și părinții m-au înscris la tenis de câmp. Am făcut și prostii… I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat, m-am speriat că vine antrenorul și am plecat… Nu mai m-am dus.

La box am ajuns cu bunicul meu care era brăilean. Brăila fost capitala boxului în România! Cu el am fost și am rămas încântat. Dar de înscris m-a înscris un unchi”, a povestit Mihai Leu potrivit gsp.ro.

Mihai Leu, viață de campion!

După ce a trecut pe la mai multe cluburi sportive, în 1982 a ajuns la București, la Dinamo. Atunci au început problemele pentru campionul României: „Mă trimiteau doar în statele comuniste la concursuri. Le era frică să nu fug. Pentru că tatăl meu a avut o tentativă să rămână în Austria și de aici mi s-au tras”.

Anul 1986 l-a prins la clubul Steaua. După un concurs în Cuba, a plecat spre România, iar la graniță a fost prins cu două casetofoane ascunse în valiza cu haine. Acela a fost momentul în care și-a dorit să părăsească țara natală. Și-a făcut un plan, astfel a reușit să ajungă în Franța.

„M-a învățat un prieten din Franța să mă duc în Atena, unde era restaurantul București, se strângeau românii. Le-am spus ce vreau și m-a luat un tip acasă la el. Am stat cam o lună de zile în Atena, apoi am plecat spre Franța. Ca să ajung din Grecia în Franța am făcut-o cu un șofer de TIR englez. Contra sumei de 700 de dolari m-a ascuns în TIR: în spatele scaunelor exista un pat, iar sub pat o ladă. M-a băgat în acea ladă. Am stat 36 de ore acolo”, povestește Mihai, pentru Gazeta Sporturilor.

A ajuns la Paris înainte de Crăciun. Acolo lucrurile nu au decurs așa cum și-a dorit: „Singurele acte pe care le aveam erau legitimația de boxer, pe care o țineam la brâu, și buletinul. Acolo am stat la un tip cu ocupații nu prea normale. Dar după o perioadă de timp mi-a zis că cel mai bine pentru mine e să ajung în Germania. Și am ajuns… În portbagajul mașinii, cu haine peste mine!”

În Germania, Mihai Leu a ajuns la Bayer Leverkusen, dar în paralel a lucrat pentru scurt timp la un abator. Pentru că șefii săi nu i-au înțeles nevoile, a demisionat imediat: „Mă trezeam la 5 dimineața, dar eu aveam nevoie de bani în fiecare zi, nu doar la finalul lunii. N-au vrut să mă asculte, așa că mi-am dat șorțul jos și am plecat”, spune.

„Cariera de profesionist a început în 1991. La primul meci, în runda 5, mi-am rupt un tendon la gleznă și am fost operat la picior. După care am boxat la câteva luni, tendonul a recidivat, pauza nu fusese lungă. Apoi am continuat, greu… Am avut foarte mult accidentări pentru că am început sportul de performanță foarte devreme, iar organismul meu nu era foarte călit”, a mai povestit Mihai Leu.

Mihai Leu a învins cancerul

După mulți ani de muncă, Mihai Leu a reușit să obțină titulatura de campion mondial la categoria semimijlocie, într-o confruntare cu panamezul Santiago Samaniego:

„În timpul meciului mi s-a rupt din nou tendonul în runda a treia. Eram încălzit, dorința de a câștiga… Nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Nu mai dădeam cu stânga cum dădeam eu, dar am boxat până la capăt și am câștigat titlul mondial”, a explicat acesta.

Pentru fostul luptător a urmat o perioadă grea. A fost operat, a avut nevoie de o perioadă de recuperare, iar când s-a întors în ring, rezultatele nu îl mai mulțumeau. A mai urmat un moment important în cariera lui, meciul cu Michael Carruth, pe care l-a câștigat, dar o nouă intervenție i-a încheiat definitiv cariera.

În 1998, s-a întors definitiv în România, dar nu a renunțat definitiv la sport. A decis să îi calce pe urme tatălui său, s-a apucat de automobilism, în 1994, sport pe care-l practică și acum.

În urmă cu mai mulți ani, Mihai Leu a mai primit o palmă dură. În urma unor investigații a primit un diagnostic crunt: cancer la colon. A fost operat de mai multe ori, dar acum e sănătos: „Viața nu este așa cum ne dorim noi!”